O miniserie in zece episoade creata pentru HBO, Urzeala Tronurilor este fenomenul care a lovit o lume intreaga inca de la derularea primului episod pe micile ecrane. Inspirat din seria Un Cantec Al Ghetii Si Focului (A Song Of Ice And Fire) scrisa de George R. R. Martin, acest serial TV oglindeste intamplarile petrecute in primul roman al seriei. Inca din stagiile initiale, aceasta miniserie a fost foarte asteptata de catre fani si critici deopotriva. Inca de la premiera sa de pe 17 aprilie 2011, serialul a provocat reactii neasteptat de pozitive si, la doua zile dupa debut, a fost reinnoit pentru inca un sezon.

Urzeala Tronurilor urmareste indeaproape multiplele fire ale povestii, astfel ca pana si Martin, creatorul cartilor, a fost foarte multumit de detalierea scenariului si pastrarea tuturor detaliilor de mare interes prezente in cartea sa. Serialul urmareste luptele ascunse dintre familiile nobile ale celor Sapte Regate Ale Westerosului care au ca scop ajungerea la Tronul de Fier. Insa pe langa verile si iernile lungi care le dau batai de cap locuitorilor tinutului, acestia mai trebuie sa infrunte si amenintari simultane venind din regiunile nordice Westerosului si continentul aflat la est, peste Marea Ingusta.

Sub indrumarea producatorilor executivi David Benioff si D. B. Weiss, numerosi actori cunoscuti sau novici ai artei cinematografice au fost inclusi in castingul serialului Urzeala Tronurilor. Capul de afis al primului sezon a fost Sean Bean, cunoscut publicului datorita rolului jucat in prima parte a filmului Stapanul Inelelor, care a interpretat aici rolul Lordului Nordului Eddard „Ned” Stark. Lui i s-au alaturat actori mai putin cunoscuti publicului larg, dar care au mai jucat si in alte seriale de diverse genuri, precum Michelle Farley care a jucat rolul sotiei lui Ned Stark, Catelyn, sau Jason Momoa care intra in pielea liderului Dothraki, Khal Drogo.

Producatorii si scenaristii au pus accentul pe familiile principale si conflictele acestora, fie ele pe fata sau mai subtile. Astfel, cele trei familii principale de pe teritoriul Westeros sunt Stark, Lannister si Baratheon, acestora alaturandu-li-se ultimii membri ramasi ai familiei Targaryen, mostenitorii de drept ai Tronului de Fier. Familia Stark care conduce in nord il are ca lider pe Eddard Stark, a carui sotie Catelyn i-a daruit cinci copii: Robb (interpretat de Richard Madden), Sansa (Sophie Turner), Arya (Maisie Williams), Bran(Isaac Hempstead Wright) si mezinul Rickon(Art Parkinson). Acestora li se alatura bastardul lui Ned pe nume Jon Snow (interpretat cu succes de Kit Harington), a carui origine este un mister pentru toata lumea in afara de Ned Stark, si pajul- prizonier politic Theon Greyjoy (Alfie Allen). Robert Baratheon (Mark Addy) este regele Westerosului, iar sotia sa nimeni alta decat Cersei Lannister (Lena Headey). Aceasta din urma, pion puternic in Urzeala Tronurilor, are un frate geaman cu care intretine o relatie incestuoasa, Ser Jaime (Nikolaj Coster-Waldau) si un frate pitic, insa inteligent, pe nume Tyrion (Peter Dinklage). Fiul cel mare al sotilor Baratheon este rasfatatul Joffrey (jucat de Jack Gleeson) care va mosteni Tronul de Fier dupa moartea tatalui sau. Peste Marea Ingusta, progeniturile exilate ale Regelui Nebun dat jos de pe tron de actualul rege Robert, Viserys (Harry Lloyd) si Daenerys „Dany” Targaryen (Emilia Clarke) planuiesc sa isi recastige tronul de drept. Cea din urma se casatoreste cu liderul Dothraki pentru ca fratele ei sa obtina armata mult dorita in vederea recuceririi Tonului de Fier.

Acestea sunt personajele principale care, de-a lugul celor 10 episoade se vor lupta si vor iscodi pentru a-si indeplini scopul. Iar acesta nu este pentru nici unul dintre personaje acelasi, deoarece Geroge R. R. Martin a vazut in fiecare personaj complexitatea si nuantele umane care le da acestora un tel central pe care acestea il urmaresc. Niciun personaj nu este in totalitate rau sau bun, totul este nuantat si depinde de privitor sa aleaga in ce categorie intra fiecare personaj ce participa la Urzeala Tronurilor.

Intriga constanta si schimbarile neprevazute de situatie au transformat acest serial de 10 episoade intr-un succes de la prima vizionare. Numerosi privitori ai serialului au devenit mai apoi fani ai cartilor, Urzeala Tronurilor imbiindu-i catre descoperirea detaliilor ce stau in spatele a ceea ce se vede pe micile ecrane. Si era de asteptat sa fie asa, intriganta poveste situata intr-o lume fantastica medievala este constant accentuata de tonuri sumbre si intrigi neprevazute care ii tin pe privitori cu sufletul la gura. Si in decursul celor 10 episoade nu puteau fi scoase la iveala toate detaliile existente in paginile cartii.

Sezonul doi se filmeaza deja, noi actori ce se alatura celor deja existenti sunt anuntati frecvent, iar HBO a decis sa reruleze episoadele primului sezon, spre bucuria fanilor de pretutindeni. Violenta transformare si constantele schimbari de tabere ale personajelor tin telespectatorii cu sufletul la gura in asteptarea noului sezon. Urzeala Tronurilor a devenit fenomenul ce a cuprins intreaga planeta, iar faptul ca „Vine iarna” nu face decat sa ii bucure pe fanii care stiu ca asteptarea lor se va incheia abia anul viitor, odata cu iesirea noului sezon.

Despre Carnavalul de la Venetia cu siguranta a auzit toata lumea – este cel mai mare si mai important eveniment de acest fel din intreaga Europa, avand loc in fiecare an, cu 40 de zile inaintea sarbatorii de Paste. Este cunoscut in special pentru mastile venetiene, care fascineaza chiar si atunci cand nu se desfasoara festivalul.

Carnavalul de la Venetia are o istorie veche, fiind cel mai vechi festival din Europa. A fost prima data pomenit intr-un document oficial in anul 1268, dar se pare ca el avea loc cu mult inainte de aceasta data. Ideea principala a acestui festival era ca mastile pe care oamenii le purtau sa ii faca egali – nu se faceau diferente de clasa, gen sau statut social. Apoi, oamenii se pregateau pentru acest festival pentru a marca trecerea dintre anotimpuri, respectiv iarna si primavara, atunci cand totul are un nou inceput, iar participantii erau de parere ca in aceasta perioada orice se poate realiza, de unde si faptul ca cei mai saraci puteau deveni puternici atunci cand purtau o masca.

In anul 1296, Carnavalul de la Venetia a fost declarat eveniment oficial de catre Senatul Republicii Venetia. Daca atunci aceasta “sarbatoare” dura cateva luni, adica incepea in a doua zi de Craciun si se sfarsea cu o zi inainte de Postul Pastelui, astazi el este sarbatorit timp de doua saptamani, ultima zi fiind inainte de Miercurea Cenusie, cand se intra in post. Chiar daca festivalul a aparut in secolul al XI-lea, mastile, costumele si paradele si-au luat locul important de astazi abia in secolul al XV-lea. Pe vremea aceea mastile erau purtate de oricine dorea sa nu fie recunoscut in timp ce se distra – obicei pastrat si astazi, daca stam sa ne gandim la rolul mastilor in general. Secolul al XVIII-lea este considerat a fi perioada de varf a carnavalului, iar operele pictorului Gaudi, dar si insemnarile lui Casanova stau marturie – era o perioada in care influenta politica se micsorase considerabil, iar oamenii cautau placeri peste tot, fara sa fie judecati.

Din pacate, Carnavalul de la Venetia nu a fost sarbatorit timp de doua secole, de cand austriecii au ocupat orasul (anul 1798) pana in jurul anilor 1980. Chiar si in anul 1930 Mussolini l-a interzis, insa la sfarsitul anilor ’70 oamenii de aici s-au hotarat sa il “redeschida”. Astazi, Venetia este extrem de populata in timpul festivalului, aici sosind turisti din toate colturile lumii. Acestia asteapta cu nerabdare in special inceputul si sfarsitul paradelor, insa si concursul pentru cea mai frumoasa masca purtata de un copil (“La Maschera piu bella). Aceasta este aleasa de unii dintre cei mai cunoscuti designeri din intreaga lume. De asemenea, in timpul celor doua saptamani au loc numeroase evenimente culturale, cum ar fi concerte de muzica clasica sau piese de teatru. In cea de-a doua saptamana a carnavalului, se pot vedea, de obicei, care alegorice, plimbate pe apele de langa oras.

Insa Carnavalul de la Venetia este asteptat in special pentru multitudinea de masti folosite. Desi exista o gama larga de modele, sunt unele standard, cu care un localnic sau un turist stie ca nu poate da gres. Chiar daca astazi nu se mai pune un pret atat de mare pe pozitia sociala a unui om, in secolele trecute mastile aveau exact acest rol, de a ascunde identitatea si de a-i permite puratorului sa faca orice lucru pe care in mod obisnuit nu l-ar face, pentru ca statutul social nu ii permitea.

Mastile venetiene sunt recunoscute in intreaga lume datorita culorilor vii (de obicei argintiu si auriu) si datorita ornamentelor. Cele mai frecvente masti purtate la Carnavalul de la Venetia si cele mai cunoscute masti venetiene, in general, sunt Bauta, Volto (sau Larva), Columbina, si Medico Della Peste (adica “doctorul ciumei”). Masca Bauta este in intregime alba, acopera toata fata si nu are gura. Este ascutita in jurul barbiei si are un nas incovoiat, iar cei mai multi oameni o poarta insotita de o pelerina de culoare rosie si de o palarie in trei colturi (tricorn). Are o istorie veche, fiind folosita de oameni atunci cand trebuiau sa ia anumite hotarari, iar identitatea lor nu trebuia sa fie aratata. Masca Volto (Larva) este si ea de culoare alba, avand insa forma fetei, precum si gura, dandu-i purtatorului posibilitatea de a vorbi sau a manca ori bea, fara sa fie nevoit/a sa o dea jos si sa-si arate adevarata identitate. Este si ea insotita de un tricorn si de o pelerina neagra.

Masca Colombina este si ea foarte des aleasa la Carnavalul de la Venetia, acoperind doar jumatatea de sus a fetei. Este ornamentata cu pene si este de culoare aurie sau argintie, desi in ultimii zeci de ani culorile sunt variate. Chiar daca mastile prezentate sunt mai simpliste, masca Medico Della Peste este foarte ciudata, avand ca element distinctiv nasul lung ca un cioc. Se pare ca ea dateaza din secolul al XVII-lea, cand un doctor de origine franceza a decis sa o poarte in timp ce ii trata pe cei imbolnaviti de ciuma. Desigur, de-a lungul vremii aspectul ei a fost imbunatatit, iar astazi arata destul de interesant, desi nu se poate ascunde sumbritatea ei.

Venetia este o destinatie minunata de vacanta, iar faptul ca aici se desfasoara Carnavalul de la Venetia o face sa fie si mai atragatoare, anual fiind vizitata de milioane de turisti, care isi doresc sa traiasca macar cateva zile in orasul celui mai mare amant al Europei, Casanova.

Acest articol isi propune sa abordeze problematica asistarii sociale a famiilor care se confrunta cu violenta domestica – mai exact, violenta conjugala sau violenta asupra copiilor. Violenta este o realitate frecventa in cadrul mediului familial cu consecinte negative pe plan individual, familial, social. Mai mult, este o problema dificil de abordat de catre asistentii sociali in contextul in care majoritatea celor care se confrunta cu ea, fie agresorul sau victima, refuza ajutorul pana in momente critice sau manifesta neincredere in posibilitatea schimbarii. Violenta domestica este privita de catre persoane ca fiind o problema intima, care trebuie omisa sau solutionata in mediul privat, fara interventia din afara a unor specialisti.

Violenta domestica este cu atat mai grava, cu cat aceasta instituitie sociala (familia) are un rol esential in mentinerea echilibrului individual si social al membrilor. Desi se vorbeste despre o actuala criza a familiei moderne, tot aceasta forma de organizare este responsabila cu reglementarea modelelor reproducerii – prin familie se perpetueaza o anumita conceptie despre reproductie, casatorie, divort si mai important, cu cresterea si socializarea copiilor – in familie, viitorii membrii ai societatii isi insusesc valorile promovate de societate – sau ar trebui – pentru a fi capabili sa se integreze si tot in familie gaseste orice persoana – sau ar trebui – solidaritate si sprijin psihoafectiv. Acest aspect este esential in dezvoltarea armonioasa a individului si in mentinerea echilibrului sau intern, caci orice persoana are nevoie de afectivitate si protectie, de sentimentul de apartenenta la un anumit grup.

De altfel, familia nu indeplineste doar functia de socializare a copilului, avand un rol esential si in protectia sa, ocrotirea parinteasca fiind una dintre institutiile de protectie a minorului. Notiunea de ocrotire parinteasca se refera la Drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii minori (Titlul III, capitolul I, sectiunea I din Codul familiei) si desemneaza “totalitatea drepturilor si obligatiilor acordate de lege parintilor pentru a asigura cresterea si educarea copiilor minori”. In art. 2 din Codul familiei se arata ca relatiile din familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde sprijin unui altuia, (moral si material). Insa ineficienta acestei institutii este evidenta in cazul problematicii discutate: daca vorbim despre violenta domestica, nu mai putem sa vorbim despre prietenie si afectiune reciproca. Chiar daca nu exista nici un tip de abuz asupra copilului, ci intre membrii cuplului conjugal, educatia si protectia acestuia va avea evidente carente.

Se vorbeste recent despre existenta unei crize familiale care ar explica rupturile si disolutiile din cadrul acesteia. Aceasta criza afecteaza  « atat microsistemul conjugal sau marital, cat si pe cel parental sau filial, cu puternice repercursiuni asupra stabilitatii si functiilor familiei – afectarea functiei economice, precum si a functiilor reproductive si educative. »(prof. univ. Maria Sandu, 2005 ).

In studii ale unor autori romani se semnaleaza o crestere ingrijoratoare a violentei domestice, inmultirea conflictelor din cadrul cuplurilor, dintre generatii, un numar mare de divorturi, modificarea rolurilor sociale a membrilor familiei. Un alt semn al acestei crize ar fi si o crestere a fenomenului abandonului de copii.

Toate aceste fenomene sunt, intr-adevar, ingrijoratoare si tocmai de aceea este atat de importanta existenta unor persoane specializate si antrenate – asistentii sociali – care sa fie in stare sa intervina cu succes in rezolvarea unor probleme familiale. Din pacate, in Romania, un asistent social castiga extrem de putin (in jur de 700 ron), astfel motivatia de a alege aceasta profesie este scazuta.

Spatiu al celor mai importante relatii afective, familia este si cel mai activ centru de manifestare al agresivitatii. Cercetari asupra acestei problematici au aratat ca violenta domestica este un raspuns la anumite conditii de viata: saracia, lipsa de putere, promovarea violentei in mass-media, ideologia dominatiei barbatului in familie. Au fost elaborate diverse modele explicative ale violentei familiale, printre care modelul psihiatric – ce explica faptul ca violenta domestica este cauzata de tulburari emotionale si psihice (provocate de o combinatie intre datele fiziologice si o socializare defectuoasa), alaturi de consumul de alcool sau droguri. Un alt model explicativ spune ca individul care nu isi poate indeplini asteptarile pe plan personal (emotional sau profesional) si care se confrunta cu existenta unor presiuni economice si sociale ale comunitatii (saracie, somaj) este predispus la acte violente. In sfarsit, modelul patriarhal arata ca in mod traditional, barbatul este stapanul, comportamentul agresiv fiind obisnuit. Recurgerea la violenta domestica e cauzata de inegalitatea de putere, barbatii avand mai multa forta fizica si financiara decat sotiile lor, dar si din caracterul privat si inchis al familiei ce determina retinerea victimelor de a cere ajutor din afara. Relatiile dintre membri multor familii sunt definite prin principiul impunerii vointei prin violenta. Este modul unora dintre membri acelei familii de a-si afirma autoritatea asupra altora sau modul de a-si manifesta nemultumirea intr-un aspect sau altul. Mai rau, urmand acest fel de idei traditionale, violentei i se acorda statutul de metoda corecta in educatia copiilor, ceea ce face nu numai ca violenta sa fie folosita, dar si tolerata de catre posibilii martori.

Cazurile numeroase de violenta domestica si consecintele ei obliga la luarea unor decizii pentru a veni in sprijinul familiilor cu astfel de probleme si a crea un climat social echilibrat.