Practicarea ca psiholog necesita prezenta unui corp consistent de cunostinte , atat in ceea ce priveste functionarea normala a mintii umane, cat si procesele atipice sau chiar patologice.
De asemenea, necesita cunoasterea si cunoasterea modului si in ce cazuri sa se aplice diferitele tehnici si proceduri disponibile. Cu toate acestea, prezenta cunostintelor nu este singurul lucru esential pentru a actiona ca un bun profesionist, necesitand capacitatea de observatie, empatie si initiativa, printre alte caracteristici. Toate acestea sunt necesare pentru a putea oferi un serviciu bun clientului sau pacientului, fiind imbunatatirea acestuia si a problemelor si solicitarilor pe care le poate prezenta obiectivul principal al profesionistului. Stiind de ce te-ai hotarat sa mergi la o consultatie, istoricul din spatele problemei pe care o poti avea si ce te astepti de la interactiunea cu psihologul este esential.
In acest scop , psihologul trebuie sa poata colecta toate datele de care ar putea avea nevoie pentru a incepe lucrul la caz , adica pentru a lua anamneza.
Definirea anamnezei
Anamneza este procesul prin care profesionistul obtine informatii de la pacientul pacientului printr-un dialog in care profesionistul trebuie sa obtina informatiile de baza despre tulburarea sau problema pacientului, obiceiurile de viata ale acestuia si prezenta istoricului familial. un diagnostic al problemei care trebuie tratata sau la care se lucreaza.
Aceasta este prima etapa a procesului de diagnosticare, esentiala pentru ca psihologul sa poata intelege situatia de viata a individului, problema acestuia si modul in care acesta afecteaza sau este afectat de evenimente si istoria personala.
Dezvoltarea ulterioara a anamnezei permite profesionistului sa detecteze simptome si semne , observand nu doar ceea ce se spune, ci si ceea ce se evita a mentiona, reticenta sau facilitatea de a se exprima si de a elabora anumite teme. Nu este vorba doar de observarea a ceea ce se spune, ci si de modul in care este exprimat si de comunicarea non-verbala pe care o realizeaza.
In general, anamneza se efectueaza pe subiectul de tratat sau pe utilizatorul final, dar uneori este indicat sa se faca si asupra membrilor familiei, prietenilor apropiati sau chiar profesorilor, ca in cazul diferitelor patologii din copilarie.
Anamneza nu se limiteaza doar la domeniul psihologiei clinice, ci este folosita si pentru diagnosticarea problemelor atat in alte ramuri ale psihologiei (poate fi extrapolata la nivelul psihologiei educationale, de exemplu), cat si in alte discipline precum medicina. Cu toate acestea, utilizarea acestui termen este de obicei aplicata in special in domeniul clinic.
Elemente principale de luat in considerare intr-o anamneza
Dialogul stabilit in timpul anamnezei trebuie sa culeaga informatii diverse , fiind esential ca anumite aspecte fundamentale sa apara reflectate in acesta, in special urmatoarele.
1. Identificare
Acestea sunt datele de baza ale persoanei, cum ar fi numele, sexul, varsta sau adresa . De asemenea, este esential sa se stabileasca un mecanism de comunicare, cum ar fi un numar de contact.
2. Motivul consultarii
Desi poate fi evident, motivul pentru care subiectul vine la consult , ceea ce provoaca o problema sau cererea pe care vrea sa o faca, este una dintre principalele informatii de obtinut in anamneza.
3. Istoricul problemei actuale
Motivul consultarii este cunostintele esentiale , dar pentru a intelege pe deplin situatia, psihologul sau profesionistul care efectueaza anamneza trebuie sa stie cum si cand a aparut in viata pacientului, in ce situatie sau situatii apare, ce cauze ia in considerare subiectul. pe care le-a provocat, de ce simptome suferiti si care vi se par cele mai relevante.
4. Afectare in viata normala
Problemele prezentate de subiecti au un efect asupra vietii lor de zi cu zi , producand in general o scadere a calitatii vietii lor in domenii precum relatiile sociale, de munca sau de familie. Cunoasterea acestor informatii poate ajuta la dirijarea tipului de strategii care trebuie utilizate, directionand obiectivele terapeutice atat catre rezolvarea problemei in sine, cat si catre efectele acesteia asupra vietii de zi cu zi.
5. Istoricul psihosocial
Istoria de viata a individului care vine la consultatie este de obicei strans legata de aparitia anumitor fenomene si probleme. Tipul de educatie primita, procesul de socializare al subiectului, evenimentele care i-au marcat sau modelat personalitatea si elementele pe care individul insusi le asociaza cu aparitia sau mentinerea unei probleme pot fi foarte utile.
6. Istoricul personal
Uneori persoanele care vin la consultatie o fac pentru probleme aparute in urma unor fenomene, evenimente sau boli anterioare sau ale caror efecte au produs o schimbare in propria lor viata. In acest sens, este util sa cunoastem existenta unor probleme anterioare.
7. Istoricul familiei si situatia familiala
Cunoasterea prezentei sau absentei unui istoric familial al unei probleme sau a modului in care este structurata familia poate face posibila rafinarea diagnosticului si concentrarea asupra unor strategii de interventie sau altele. Poate fi relevant pentru a observa factorii de risc, efectele sau cauzele anumitor probleme.
8. Asteptari cu privire la rezultatele interventiei
Aceasta sectiune este relevanta in sensul explicarii a ceea ce se asteapta pacientul sa se intample , prezenta motivatiei de a urma un tratament si ceea ce considera ca poate sau nu poate realiza cu ajutorul unui profesionist. Pe langa cunoasterea asteptarilor acestora cu privire la functionarea terapiei si a rezultatelor acesteia, ne permite, de asemenea, sa vedem viziunea utilizatorului cu privire la propriul viitor si existenta unor prejudecati cognitive care subestimeaza sau supraestimeaza ceea ce poate realiza tratamentul (pot avea asteptari nerealiste sau provoca o profetie auto-implinita), fiind capabil sa lucreze asupra acestor probleme in terapia in sine.
Consideratii
Finalizarea anamnezei este, dupa cum am mentionat, de mare importanta pentru exercitarea profesiei. Totusi, acest lucru nu se poate face fara a tine cont de o serie de consideratii .
Evaluarea extinderii si exhaustivitatii anamnezei
Poate fi tentant sa distrezi ideea de a obtine cat mai multe informatii de la pacient de la inceput pentru a stabili o strategie ferma de urmat de acolo. Cu toate acestea, desi este evident ca achizitia de informatii cu privire la caz este esentiala.
O anamneza prea exhaustiva poate fi extrem de aversiva pentru pacient , care se poate simti inconfortabil si poate reduce emisia de informatii si chiar abandoneaza cautarea ajutorului. Nu trebuie sa uitam ca ne aflam in fata unui prim pas in procesul de diagnostic, care necesita stabilirea unei bune relatii terapeutice pentru a maximiza achizitia de informatii. Datele colectate in anamneza ar trebui sa fie suficiente pentru a va face o idee despre situatia pacientului, problema lui si starea sa vitala, dar aceasta colectare nu trebuie efectuata ca un interogatoriu.
In anumite cazuri, poate fi necesara si scurtarea sau chiar amanarea performantei acestuia, ca in cazul pacientilor cu ideatie suicidara.
Neschimbabilitatea informatiilor primite
De asemenea, trebuie avut in vedere ca informatiile obtinute in timpul anamnezei nu trebuie sa fie nemodificabile . Este posibil ca pacientul sa nu stie exact ce se intampla cu el, sa aiba nevoie de mai mult timp pentru a reflecta asupra modului in care ii afecteaza viata sau chiar sa aiba nevoie sa se simta mai confortabil cu terapeutul pentru a avea incredere in el cu anumite informatii.
Respectarea limitelor etice
Colectarea datelor si informatiilor de catre profesionist este un punct fundamental si esential al procesului terapeutic. Cu toate acestea, anamneza sau colectarea informatiilor nu se poate face fara discernamant .
Trebuie avut in vedere faptul ca pacientul trebuie sa aiba dreptul la pastrarea vietii private, incercand sa se limiteze la fenomenul care provoaca disconfort sau motivul consultarii sau, in lipsa, la aspectele vietii pacientului care se considera ca il afecteaza pe el si pe pacient.respectarea terapiei.