Toti oamenii tanjesc sa fie in posesia ratiunii. Cand pastram o idee in interiorul nostru, este pentru ca o consideram a fi cea mai buna dintre toate ideile posibile intr-o anumita chestiune si rareori cedam la abandonarea ei fara a lupta mai intai.
Si de aceea, cedandu-ne la caldura bataliei dialectice, de multe ori folosim strategii persuasive care rup de logica formala ; sau suntem victimele trucurilor altora de a ne duce opinia la pamant (si uneori fara sa ne dam seama).
Cunoastem acest tip de jonglare a logicii, care de foarte multe ori il ignora cu precizie si il scuteste de o a doua ordine de importanta, ca falsitati. Uneori, astfel de erori sunt partiniri cognitive care dauneaza utilizatorului mai mult decat altora.
In acest articol ne vom ocupa in mod specific de erorile informale . Cunoasterea lor este esentiala pentru a dezvolta suficienta competenta cu cuvintele noastre pentru a iesi invingatori din dezbateri, precum si pentru a ne proteja de capcanele pe care mintea noastra (sau alti oameni) ni le pot intinde ocazional.
Ce sunt erorile informale?
Erorile informale sunt argumente in care sunt folosite premise care par a fi logice, dar ascund de fapt o eroare in propria lor structura (argumentele au partiniri sau fac aluzie la irationalitate). In unele ocazii au o secventa impecabila la nivel formal, asa ca nu sunt usor de recunoscut. Obiectivul acestui text este de a face lumina asupra acestei chestiuni si de a oferi baza necesara pentru a le identifica in noi insine sau in ceilalti.
Tipuri de erori informale
In continuare, vom vedea care sunt cele mai importante 20 de erori informale, precum si in ce consta fiecare dintre ele. Pentru a facilita intelegerea completa a acestuia, vom analiza si exemple specifice.
1. Ad hominem
Eroarea ad hominem face aluzie direct la persoana care pronunta un argument, dar nu acorda nicio atentie veridicitatii sau logicii a ceea ce spune . Scopul, intr-un astfel de caz, este acela de a discredita interlocutorul sau de a-i slabi opinia pe baza „presupuse” calitati indezirabile, care submineaza punctele forte ale efortului sau de convingere. De exemplu: „daca nu esti student la universitate esti total ignorant si nu ai dreptul sa-ti dai cu parerea in aceasta chestiune”.
2. Ad baculum
Structura unui argument se bazeaza pe un mod ilogic, recurgand la impunere, amenintare sau violenta pentru a-i convinge pe altii sa desfasoare o actiune sau sa-si asume o atitudine ca a lor. Continutul unor astfel de mesaje este lipsit de fundamente de orice fel si apare de obicei in contextul unei relatii verticale sau asimetrice (de la cel care detine autoritatea pana la cel care nu o are). De exemplu: „asta se face asa pentru ca eu spun asa”.
3. Ad verecundiam
Se afirma ca un anumit lucru este adevarat din singurul motiv ca cel care spune ca este intr-o pozitie de autoritate sau este expert in problema in cauza.
Prestigiul sursei este singurul motiv folosit pentru a valida un argument, fara a lua in considerare faptul ca oamenii pot face greseli (sau alte tipuri de partinire) in ciuda faptului ca au cunostinte profunde. Uneori se mai pretinde ca ceva este adevarat pentru ca a fost publicat in mass-media. De exemplu: „Asta ar trebui sa fie adevarat, pentru ca au spus-o la televizor”.
4. Ad populum
Convingerea generala asupra subiectului in discutie este folosita pentru a deduce, din aceasta, ca pozitia detinuta asupra acestuia este corecta sau veridica. Din aceasta eroare rezulta ca consensul popular indica, fara indoiala, ceea ce trebuie , deci directia in care gandesc altii trebuie sa se ridice ca standard de la care sa ghideze propria viziune asupra lucrurilor. De exemplu: „Daca aceasta melodie este numarul unu in topurile de vanzari, trebuie sa fie buna si sa merite ascultata”.
5. Ad ignorantiam
Desi posibilitatea de a falsifica orice ipoteza este o caracteristica necesara pentru ca aceasta sa fie luata in considerare in domeniul stiintei, aceasta eroare indica faptul ca incapacitatea de a demonstra ca ceva este gresit inseamna ca trebuie sa fie adevarat. Cine face uz de el nu considera important sa demonstreze adevarul a ceea ce afirma, ci mai degraba ca interlocutorul dovedeste falsitatea acestuia . De exemplu: „Am un leu in garaj, iar daca nu, arata-mi ca il inventez”.
6. Antichitatea anuntului
Traditiile sunt pentru multi oameni ghidul de baza pentru a se conduce in viata si in deciziile lor despre cum sa procedeze in fata incertitudinii cotidiene. In acest fel, ceea ce este transmis intergenerational este cea mai de baza regula si motivul pentru care ceva trebuie sa fie corect sau gresit. Oamenii care folosesc aceasta eroare spun ca, daca un mod de „a face lucrurile” a fost util multa vreme, va continua sa fie in prezent si in viitor . De exemplu: „asa este pentru ca toata viata a fost”.
7. Ad novitatem
Aceasta eroare poate fi considerata o oglinda a celei precedente. In acest sens, veridicitatea oricarui argument va fi sustinuta prin referire la noutatea acestuia sau la faptul ca se opune ceea ce odata a fost considerat diferit. Cei care il folosesc cred ca trecerea timpului duce intotdeauna la imbunatatire, astfel incat tot ceea ce a aparut recent va inlocui ceea ce s-a facut in mod traditional. De exemplu: „Tehnologia de astazi este atat de avansata incat filmele de astazi sunt mult mai bune decat cele de acum douazeci de ani”.
8. Post-hoc ergopropter hoc
Aceasta eroare se bazeaza pe neintelegerea contiguitatii, in sensul ca tot ceea ce se intampla inaintea unui eveniment trebuie sa fie motivul acestuia. Desi este adevarat ca legile cauzei si efectului ar necesita apropierea temporala (si fizica) a unuia si a celuilalt, nu tot ceea ce se intampla in vecinatatea unui eveniment va fi direct legat de acesta . De exemplu: „toata lumea a tipat in momentul in care profesorul a intrat in clasa, asa ca de aceea au facut-o”. Ati primit si numele hartii care se potriveste.
9. Neintelegere, ambiguitate sau antanaclaza
Cuvintele polisemice, sau cuvintele care au semnificatii multiple , sunt folosite pentru a oferi un rationament a carui prelucrare transfera subiectul care l-ar putea primi la interpretari foarte ambigue. In unele ocazii, este chiar posibil ca insasi conotatiile care reies din el sa fie atat de discrepante incat sa fie luata in considerare intentia de a manipula ascultatorul din „rasucirea” semanticii bogate a unei limbi. De exemplu: „sfarsitul vietii este doar moartea insasi” (intelegand „sfarsitul” ca „scop” sau ca „sfarsit”).
10. Omul de paie
Aceasta eroare consta in a duce argumentul persoanei cu care se interactioneaza pana la ultimele sale consecinte, fortandu-l sa-si asume cea mai extrema pozitie posibila si indepartarea lor de moderatie. In acest fel este posibil ca un rationament echilibrat sa devina estompat si deformat, facilitand contraargumente mult mai simple.
Aceasta eroare presupune si denaturarea scopului initial , pana cand ajunge sa devina unul diferit si greu de aparat. De exemplu: „Daca spui ca toti oamenii sunt la fel, iar criminalii sunt pana la urma toti oamenii, atunci esti ca toti ucigasii”.
11. Afirmarea consecventului
Fiecare eveniment poate fi impartit in cauze si consecinte sau, ceea ce este acelasi, in antecedente si consecinte. Uneori, un eveniment poate avea mai multe consecinte si, in plus, atunci cand aceasta din urma are loc, nu este necesar sa fi fost precedat de o singura cauza. Acest proces duce la concluzii care pot fi adevarate, dar nu explorati toate optiunile care ar putea intra in joc . De exemplu: “cand ploua pamantul se uda. Cum acest pamant este ud, se poate spune ca a plouat cu siguranta”.
12. Negarea antecedentului
Acest caz este opus celui precedent. Ca si in primul, este necesar sa se descompuna un eveniment in cauzele si consecintele sale. Dupa aceea, o cauza ar fi tratata ca „valoarea absoluta” a consecintei implicite, omitand astfel orice factori explicativi suplimentari pentru consecinta.
De exemplu: “persoana care munceste obtine ceea ce si-ar putea dori. Daca nu munceste, atunci nu o va realiza niciodata” (desi ar putea sa o faca prin alte mijloace, cum ar fi intamplarea, sau schimbandu-si obiectivele pentru altii in ca munca nu este atat de relevanta).
13. Generalizare pripita
Aceasta eroare presupune ca, dintr-o serie de experiente personale izolate (care nu sunt reprezentative pentru realitate), se generalizeaza un fenomen mult mai complex. Este un mecanism prin care se simplifica cognitiv un fapt prea complicat pentru a fi inteles pe deplin si absolut si prin care de multe ori se nasc stereotipuri nedrepte pentru cei care le poarta. De exemplu: „odata am fost la doctor si a gresit cu diagnosticul meu si toti sunt inepti”.
14. Chestiune de principiu
Aceasta eroare implica articularea unor premise care, prin insasi formularea lor, sustin o serie de ipoteze care nu au fost efectiv validate. Si asta pentru ca, prin acceptarea continutului acestora, sunt acceptate secundar si alte aspecte diferite care nu au putut fi coroborate.
In acest fel, daca sunteti de acord cu rationamentul original, ii veti aproba pe altii fara ca noi sa ne dam seama cu adevarat . De exemplu: „Spun mereu adevarul” (din care se va deduce, fara dovezi solide, ca nu minte niciodata).
15. Eroarea jucatorului de noroc
Aceasta eroare denatureaza legile reale ale probabilitatii, acordand atentie evenimentelor trecute care intr-adevar nu au nicio relevanta . Este folosit, mai ales, in chestiuni legate de intamplare si a fost verificat sistematic la cei care sufera de jocuri de noroc patologice. Poate fi o problema atunci cand ii incurajezi sa persiste in comportamentul care duce la ruina financiara. De exemplu: “atunci cand arunci moneda, atat capul cat si cozile au o sansa de pana la 50% sa apara. Am facut-o deja de noua ori si toate au iesit cu cap, asa ca este mai probabil ca data viitoare sa apara. vin sus cozi”.
16. Ad nauseum
Esecul ad nauseam consta in repetarea aceleiasi idei de destule ori pentru a o face reala pentru interlocutor . Se bazeaza pe premisa ca „cand o minciuna este spusa iar si iar aceasta ajunge sa devina adevar”. Aceasta este o strategie utilizata pe scara larga in sectorul publicitatii, din care se urmareste intarirea increderii consumatorilor prin reiterarea presupuselor avantaje ale unui produs sau serviciu in diferitele medii. De exemplu: „pasta noastra de dinti este cea mai eficienta pentru prevenirea cariilor” (repetata pe diferite canale si in mai multe intervale de timp).
17. Ad mila
Aceasta eroare informala recurge la mila sau mila pentru a intari caracterul adecvat a ceea ce se urmareste a fi realizat . Presupune o cautare a ratiunii, sau persuasiune interpersonala, apeland la emotiile interlocutorului si la empatia acestuia fata de situatia noastra. Emotiile joaca un rol relevant aici, deoarece sunt manipulate ignorand cea mai elementara logica. De exemplu: „trece-mi examenul, te rog, nu stii cate zile am petrecut fara sa dorm…”.
18. Consecinta publicitara
Aceasta eroare sugereaza ca, daca consecintele unei premise sunt negative, atunci premisa nu poate fi adevarata. Astfel, argumentele sunt deposedate de veridicitatea pentru ca, daca ar fi acceptate, s-ar presupune ceva care nu este placut sau care poate deveni chiar catastrofal. Dupa cum se vede, este foarte aproape de negare si are un substrat emotional foarte important. De exemplu: „chestia aia despre schimbarile climatice este o farsa, pentru ca daca ar fi adevarat in doar cateva secole planeta s-ar scufunda”.
19. Falsa dilema
Aceasta eroare incearca sa reduca o multitudine de optiuni posibile de ales in doar doua alternative, si adesea exclusiviste. Se creeaza astfel o dilema artificiala in care persoana este fortata nu doar sa opteze pentru orice optiune dintre putinele care i se ofera, ci si sa accepte fara reflectie ulterioara drumul pe care altii i-au trasat-o. De exemplu: „ori esti cu mine, ori esti impotriva mea”.
20. Eroarea ad crumenam si ad lazarum
Aceste erori presupun atribuirea de adevar argumentului datorita faptului ca cine il foloseste este bogat (ad crumenam) sau sarac (ad lazarum). Este similar cu prejudecatile cognitive ale castigatorului si invinsului, un fenomen binecunoscut in Psihologia Sociala care explica modul in care oamenii se pozitioneaza in favoarea unui individ deoarece se afla intr-o situatie privilegiata sau dezavantajata intr-un context competitiv specific (in special in competitie) . politicianul). Astfel, se pune accent pe resurse, sau pe absenta acestora, ca un criteriu din care sa recunoastem bunatatea discursurilor. De exemplu: „Daca Bill Gates spune asa, trebuie sa fie adevarat”.
